In sfarsit acasa

Timp de 2 saptamani si jumatate, am avut bucuria sa raman singura acasa. O sa spuneti si ce mare scofala?
Pentru mine a fost o experienta noua. Nu am mai fost pusa in situatia de a sta acasa singura sau de a trebui am grija de mine si de casa pentru o perioada asa de lunga.
A fost un timp in care am realizat cat de mult m-a binecuvantat Dumnezeu prin parinti. Au ales sa-mi dea viata ca apoi sa ma creasca si sa se ocupe de mine. Zi de zi, grija lor se indreapta asupra mea si e atat de bine sa stii ca are cine sa aiba grija de tine si ca nu esti singur in lupta de zi cu zi.
Pana si faptul ca se ingrijesc de cele necesare tie, cum ar fi mancare, haine si un loc unde sa dormi, este o mare binecuvantare si un gand de care nu trebuie sa ma ocup eu.
Multa vreme am vrut sa fiu independenta si cred ca asta ne dorim cu totii. Sa scapam de parinti, sa luam noi decizii cu privire la viata si la felul in care o traim, dar pe de alta parte, sa nu fim raspunzatori de deciziile pe care le-am luat. Vrem sa demonstram ca si noi putem sa ne descurcam singuri, ca nu avem nevoie de ajutorul nimanui, dar ce bine e cand altcineva ia decizii in locul nostru si-si asuma responsabilitatea pentru ele.
Ce bine e cand nu trebuie sa dai socoteala de faptele tale, stiind ca altcineva mai intelept ti-a cerut sa le faci in felul acesta, iar restul explicatiilor apartin lui. Poate suna demodat tot ce spun, dar cred ca linistea si pacea vin tocmai din lipsa de griji. Si cred ca la fel e si in relatia cu Dumnezeu. Ascultarea si increderea in cuvintele Lui, nu pot sa ne aduca decat liniste si impacare. Pe cand momentele cand alegem sa ne luam viata in maini, ne aduc mult stres, responsabilitate, ganduri, griji ... Dumnezeu a luat toate deciziile in locul nostru si ne cere doar sa le urmam cu increderea ca ele ne vor aduce liberatea dupa care tanjim. Libertatea de a nu fi legati de grija si responsabilitatea propriei noastre vieti si a celor din jurul nostru.
Cat de ironic e ca faptul ca libertatea o gasim nu in independenta, ci in dependenta.
Nu am fost creati pentru independenta, ci pentru dependenta, nu cu nevoia de singuratate, ci cu nevoia de relatii.
E atata pace sa stiu ca sunt acasa alaturi de parinti. E atata pace sa stiu ca pot fi acasa, alaturi de Dumnezeu.
Multumesc si iarta-ma pentru atatea momente in care nu stiu sa apreciez.