Oare cu ce inima privesti Tu la oile ce-Ti intorc spatele si fug de Tine?
Care e durerea Ta cand imi vand sufletul celui rau si inconstient aleg sa-mi pierd viata?
Oare ce simti, cand in dreptatea Ta, imi respecti alegerea de-a trai rupta si despartita de Tine?
Judeci cu dreptate si pe cel bun si pe cel rau si fiecare isi primeste rasplata, totusi, Tu ne iubesti la fel de mult pe toti.
Cum impaci Tu Domane dreptatea Ta, cu dragostea Ta? Nu traiesti cu o inima franta? Si daca durerea pe care alegerile noastre Ti-o pricinuiesc e atat de necunoscuta si de ne-nteleasa si poate de mii si mii de ori mai mare decat orice durere pe care o simtim noi, Doamne, cum rezisti?
Si Doamne, Tu simti durerea? Nu ai nevoie de ea si totusi, o simti Tu oare?
Regret...
manie...
durere...
Doamne, Tu strigi? Si unde strigi Tu? Te aud sau strigatul Tau e mut?
Plangi de fiecare data cand pun o caramida pe zidul ce ma desparte de Tine sau pastrezi lacrimile si tristetea in Tine ca sa nu ma ineci cu ele?
Si Tata, daca in maretia si bunatatea Ta e pace, cum faci frustrarea sa dispara?
Dragoste...
Credinciosie...
Pace...
Prea stralucesti prea tare...