* Nota: Tot ceea ce urmeaza e un exercitiu de imaginatie.
1 + 1 = Har
(O altfel de demonstratie matematica in geometria lui Dumnezeu)
Ce cunoastem:
Fie un spatiu geometric nelimitat, in care exista o sfera stralucitoare numita soare si alaturi o multime de puncte negre. Presupunem ca soarele este Dumnezeu, iar punctele suntem noi, oamenii.
Soarele este inconjurat de intuneric, insa lumina Sa continua sa strapunga aceasta perdea neagra.
Cu totii am auzit de geometria euclidiana si chiar daca nu am auzit, cu totii o folosim in viata de zi cu zi, insa putini stim ca exista si alte tipuri de spatii geometrice, guvernate de cu totul alte reguli.
Acest spatiu pe care l-am prezentat se gaseste in geometria lui Dumnezeu.
De demonstrat:
1 + 1 = Har
Demonstratia:
O prima constatare ar fi ca ne aflam intr-un spatiu din geometria lui Dumnezeu. Toate regulile si principiile cunoscute pana acuma nu mai sunt de loc valabile. Si totusi un lucru ramane neschimbat. Daca apropiem aceste puncte negre de soare, rezultatul va fi format din aceleasi puncte, scoase insa mai mult in evidenta.
Cu cat ar fi sa mutam un punct negru mai aproape de soare, cu atat observam mai clar ceea ce este: si anume,un punct negru si nimic mai mult. Nu 2 puncte, nu 3, nu un patrat, nu de culoare mov si nici albastru inchis, ci doar un punct negru.
In alta ordine de idei, un om adus mai aproape de Dumnezeu, il descoperi asa cum e el … cu cat mai aproape, cu atat poate fi observat fiecare detaliu ce defineste acel om si cu atat mai mult scapi de orice neclaritate sau nelamurire cu privire la el.
De retinut ca punctul nostru ramane tot punct si tot negru, insa unul ceva mai “sincer” cu el insusi si cu cei din jurul lui.
Asa cum poate ati realizat, daca ar fi sa mutam punctual mai departe de soare, cu atat mai mult s-ar confunda in intuneric, iar noua ne-ar fi tot mai greu sa-l deosebim de celelalte puncte. Astfel, omul departe de Dumnezeu isi pierde identitatea.
Acum vom incerca sa facem un alt experiment. Vom muta punctul pe sfera. Logic ar fi ca punctual nostru sa ramana acolo, iar rezultatul sa fie o sfera cu un punct negru sau o sfera a carei culoare galbena sa fie putin tulburata. Poate un singur punct nu e de ajuns pentru a observa diferenta. Dar imaginati-va o multime de puncte negre indeajuns de mare sa acopere intreaga suprafata a sferei. Din nou, logic ar fi ca rezultatul acestei mutari sau “adunari” geometrice sa fie o sfera cu multe puncte negre, acoperita in intregime … o sfera complet neagra sau complet gri. Sa nu uitam insa unde ne aflam …asa cum am mentionat la inceput. In geometria lui Dumnezeu, tot ce am presupus a fi logic, devine ilogic. In fata unui Dumnezeu atotputernic si plin de dragoste, o sfera nu gri, nici calduta, ci aceeasi sfera stralucitoare, insa mai mare. De ce mai mare? Daca e sa ne uitam prin ochelarii lui Dumnezeu sau daca am putea aduce perdeaua neagra mai aproape de sfera, am observa in contrast o multime de puncte lucitoare ce plutesc in jurul soarelui … mici licurici ce raspandesc lumina in intuneric …
Negru cu alb, logic ar fi gri.
Rece cu cald, ar rezulta caldicel,
iar 1+1 ar fie egal cu 2.
La Dumnezeu,
negru cu alb e har,
rece cu cald tot har,
iar 1+1=Har.
Concluzia:
Un om alaturi de un alt om, in spatiul lui Dumnezeu, inseamna Har. Nu 2 oameni diferiti, ci 2 oameni care invata din diferente, nu 2 oameni indiferenti, ci 2 oameni care au grija unul de altul si care se ridica unul pe altul. Nu 2 oameni care lucesc separat, ci 2 licurici pusi alaturi ca lumina lor sa straluceasca mai puternic.
Imaginati-va cum ar arata sa aduni laolalta miliarde de licurici! Dar miliarde de oameni in spatiul lui Dumnezeu!