Fereastra e deschisa,
Inca-si mai cheama oaspetii,
Noaptea alunecand pe lacrimi
Patrunde-n camera obscura.
Afara vantul urla-n frunze
Si ploaia moare-n picuri,
Pe masa a-nlemnit stiloul
Pe virgula foii albastre.
Pana si cartile tac,
Si-au pierdut rostul cuvintele.
Doi ochi speriati strapung
Perdeaua rosie a tacerii sfinte.
... tacere ...
Un cantec mut se-aude,
I-ademeneste cu cioburi de sange,
E cantecul sirenei,
Ii cheama sa o sarute.
Un pas inspre adanc
E-un ciob lipit oglinzii de pamant
Si-un zambet impietrit
Pierdut pe-o aripa de vant.
In urma pasilor, copaci
Crescut-au din pamant
Udati cu sange de-amintiri,
Scaldati in raza viselor
Ce-acuma-s cioburi de mormant.
Drumul 'napoi se pierde
Ma cheama o tacere
Mi-a dat vechea oglinda
A icoanei unui sfant.
... tacere ...
Timpul s-a oprit in punct,
Ochii fura lumina,
Sa o ascunda-n plumb,
Iar zambetul atarna-n scrum.
... tacere ...
Dulce tacere, venin cu miere,
Prieten drag, dusman perfid,
Sub cifru m-ai inchis
Ca sa ma feresti
De lumina viselor ceresti,
Acum ma sting,
Caci te urmez ... tacere !
Un sentiment familiar m-a cuprins in timp ce-mi citeam vechile poezii. Ganduri pe care le-am uitat, sentimente, zbateri, framantari atat de cunoscute. M-am bucurat sa le recitesc, oricat de triste ar fi si poate pentru ca inca ma regasesc in ciuda contextului diferit. Mi-e dor sa scriu poezii, ma-ntreb oare de ce m-am oprit?
Cat despre tacere, inca m-ascund dupa padurea de-amintiri si vise si cateva ziduri precum Ierihon. Dar in spate e liniste si siguranta de care atat ma agat.
Ma-ntreb cand au sa cada toate si cine-mi va da si mie o inimia de carne? As putea sa o am acum, dar asta ar insenma sa-ncep sa dau cu dalta-n Ierihon. Ii cunosc calcaiul lui Achile, ca doar eu l-am ridicat, dar asta e sinucidere curata. Sa-mi frang eul? Prea mult ...
