- “Am pacatuit, fa-ne ce-Ti va placea. Numai izbaveste-ne astazi!”
Parca am mai auzit undeva aceste cuvinte…
Ca un déjà vu, traiesc prin ele imagini vechi insufletite dupa mai mult de doua mii de ani de tacere…
Oameni, lacrimi, durere ... stransi de clestele ce sta sa-i rupa…
Disperare, regret, strigat … neputinta si-a deschis ochii dupa un lung somn, a cuprins trupul si a rupt lanturile din jurul panicii inchise in inchisoarea mintii…
- “Numai astazi!”
Doar astazi! Scapa-ne Doamne si ne vom inchina Tie! Ai mila de noi, caci ne pocaim!
…. Si maine?...
Maine vom striga din nou “numai astazi”?
Dar peste o luna, peste un an, doi, trei? Se va cutremura iar cerul de atata “astazi”?
Cata implorare in cuvintele unor pumni de tarana. Implora cerul sa lase ploaia sa spele noroiul, tina si pacatul. Dar dupa ploaie, noroiul tot negru ramane, “caci din tarana esti si in tarana te vei intoarce”.
Si totusi, “El s-a indurat de suferintele lui” si i-a izbavit.
Cata bucurie! Iata un final fericit!
Dar,
timpul inca nu s-a oprit,
isi continua trecerea nestingherit;
vremea inca nu s-a implinit;
iar povestea merge mai departe.
“Poporul a slujit Domnului in timpul vietii lui si a batranilor care vazusera ce facuse Domnul pentru Israel”
Si daca nu ar fi vazut, ar mai fi slujit ei pe Domnul?
“S-a ridicat dupa el un alt neam de oameni care nu cunostea pe Domnul, nici ce facuse El pentru Israel. Copii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului si au slujit Balilor”. … “Au parasit pe Domnul”.
Izbaziti din necaz, din tina, din pacat … de ce?
Si Domnul?
“Domnul s-a aprins de manie impotriva lui Israel.”
Atunci …
“Copii lui Israel au strigat catre Domnul”: - “Izbaveste-ne astazi!”
“Si Domnul le-a ridicat un izbavitor” …
*
Din nou a plouat peste noroi si tina a spalat … S-a uscat la soare si deasupra parca s-a-ngalbenit, insa pe interior, tot negru a ramas.
“Au facut iaras ce nu placea Domnului” …
Iaras? …
“Iaras au facut ce nu placea Domnului”…
… “iaras” …
… “iaras” …
… “iaras” …
Si “Domnul s-a aprins de manie”,
iar “copii lui Israel au strigat catre Domnul” …
… “iaras” …
… “iaras” …
… “iaras” …
“Binecuvantati pe Domnul”, caci Domnul i-a izbavit. Imbracati haine de sarbatoare si veniti inaintea Lui. Laudati-L si-I cantati.
“Laudati pe Domnul!
Laudati-L cu sunet de trambita,
laudati-L cu alauta si arfa!
Laudati-L cu timpane si cu jocuri,
laudati-L, cantand cu instrumnete cu coarde si cu cavalul.
Laudati-L cu chimvale sunatoare,
laudati-L cu chimvale zanganitoare!”
… caci “Domnul izbaveste pe prinsii de razboi!”
“Bucurati-va intotdeauna in Domnul. Iaras zic: bucurati-va!”
*
Ascult de mult aceste cuvinte in linistea camerei scaldate-n intuneric. Sunt cuvintele gandurilor ce fierb in mine, nascute din firul unui ghem de poveste.
De afara se-aude cum bat picurii in geam. Vor sa-I las sa-mi spele negura ce mi-a invaluit sufletul. Dar ploaia-I rece …
Si ploaia bate …
… “iaras” …
… “iaras” …
… “iaras” …
Revoltator as vrea sa strig precum Isus in fata multimii: “O, neam necredincios! Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi?”
“Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile”
“Ce sa-ti fac Efraime, ce sa-ti fac Iudo”
“Izbaveste-ne astazi!”
“Norodul acesta se aproprie de mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”
Inima? … gandurile? … faptele? …
Noi avem buzele, vorbele … la ce bun si celelalte?
"Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?"
"Niciodatã nu v-am cunoscut!”
Dar Doamne, in Numele Tau …
“Izbaveste-ne astazi!”
In mine e furtuna, e razboi.
Se bat cuvintele-ntre ele si gandurile de-asemenea.
Se strange sufletul intr-un ghem depanat cu lacrimi.
Si ploaia-i rece de fiecare data, noroiul tot negru…
Doamne pana cand te vei indura de mine?
“El va avea iarãsi milã de noi, va cãlca în picioare nelegiuirile noastre, si vei arunca în fundul mãrii toate pãcatele lor.”
Pana cand ma lasi sa strag de sfori?
“Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,
indurarile Lui nu sunt la capat,
ci se inoiesc in fiecare dimineata.”
… pana cand?